Poate Trump nu știe multe lucruri despre Hitler, însă un lucru esențial îl au în comun

„Numai eu pot să salvez America, pot să salvez lumea, pot să vă salvez pe voi”. Așa s-a impus Donald Trump, joi seară, în cadrul discursului prin care a acceptat nominalizarea din partea republicanilor la Președinția SUA. Istoria recentă a consemnat extrem de rar o candidatură atât de personalizată în planul politicii. Asta nu înseamnă că certitudinea „mesianică”, precum cea de care dă dovadă Trump, nu a constituit un precedent în campaniile electorale sau stilul de guvernare a unui stat. Un exemplu în acest sens l-a conferit Adolf Hitler. Cu toate că Trump nu este nici nazist, nici diabolic precum a fost Hitler și cu atât mai puțin un criminal în masă, declarațiile sale transmit un semnal de alarmă ce necesită analizat.

Aserțiunea prin care Trump sugerează că poate scoate America din mizerie simbolizează cea mai puternică asemănare pe care o are cu Hitler. Liderul nazist a devenit cunoscut pentru modul în care a întruchipat modelul „geniului” care poate controla destinul unei țări. Calificând democrația drept „glumă”, Hitler a disprețuit cu vehemență ceea ce el numea „majoritățile slabe”. Progresul și civilizația pot fi obținute numai prin intermediul geniului și energiei unei personalități de excepție, scria Hitler în „Mein Kampf”, manifestul său politic. Printre aceste personalități, Hitler îi enumera pe Frederick cel Mare, Napoleon Bonaparte, Otto von Bismarck și, implicit, pe el însuși.

Hitler a clădit teza menită să susțină „principiul Fuhrerului”, respectiv crezul în infailibilitatea conducerii de oțel a liderului. Era o versiune elaborată a principiului „de unul singur”. În acest mod, Hitler a obținut puterea în Germania și a guvernat ca un adevărat despot.

Prin analogie, Trump propune la rândul său teza „aveți încredere în mine” pe care o utilizează în discursurile sale. Trump le cere americanilor să aibă încredere în el că le va rezolva toate problemele și că va implementa programe ambițioase, neplauzibile în ansamblul lor, în condițiile în care atunci când este întrebat cum le va pune în practică, acesta revine la apelul la încredere sau pune în față „abilitatea sa incredibilă de a duce un lucru la capăt”.

„Trebuie să existe încredere”, le-a răspuns Trump reporterilor în Michigan când a fost rugat să detalieze programele sale. În repetate rânduri, de-a lungul campaniei, Trump a creat un adevărat repertoriu al încrederii în sine, pretinzând, drept dovadă a înțelepciunii sale, că a prezis terorismul. După evenimentul sângeros din Orlando, de luna trecută, soldat cu moartea a 49 de persoane, Trump le mulțumea pe Twitter celor care îi felicitau pentru că avusese dreptate cu privire la atacurile ce se prefigurează. Mai mult, citând dintr-o carte pe care a scris-o, Trump a explicat abilitatea sa de a simți apropierea incidentelor teroriste: „Am prezis acte de terorism pentru că le pot simți”.

Aserțiunile sale privind abilitățile unice pe care le-ar deține s-au remarcat și în cadrul unei interviu, pentru Time, acordat cu puțin timp înainte de debutul Convenției Naționale a Republicanilor. În acest context, Trump a acuzat Germania, Japonia și Coreea de Sud pentru că ar lua drept fraieră America în privința cheltuielilor alocate pentru apărate, declarând: „Ar trebui să ne plătească, să ne plătească substanțial și o vor face, dacă le cer asta. Dacă altcineva le va cere, nu o vor face”.

Abilitatea superioară celorlalți de a schimba traiectoria unor evenimente reprezintă o tehnică utilizată și de Hitler. Acesta a monopolizat progresiv mișcarea Nazistă, în 1920, până în punctul în care ideea de socialism național se confunda cu el însuși. În aceeași măsură, Trump obișnuiește să califice forța ideilor sale drept o adevărată mișcare, deși în realitate este un „one-man show”. În 1987, Trump a scris „Arta negocierii” în afaceri, unde susține că „oricine se plasează sub cel care deține conducerea în cadrul unei companii este doar un angajat”. Așa s-ar părea că stau lucrurile și în mișcarea politică pretinsă de Trump, dar și în administrația pe care acesta o are în vedere.

Pentru Hitler nu exista nicio punte de mijloc între prăbușirea totală pe care o risca Germania aflată la mână conspirației mondiale a „evreilor bolșevici” și viziunea sa despre gloria unei Germanii reînnoite. La rândul său, Trump susține că dezastrul care pândește America va putea fi evitat numai prin alegerea sa ca lider la Casa Albă. În viziunea sa, numai așa SUA își va recăpăta măreția.

„Personalitatea nu poate fi înlocuită”, mai scria Hitler în cartea sa. „Nu se poate educa mecanic, ci se transmite din naștere prin voința divină”. Aceste rânduri redau nucleul complexității mesianice și baza mitului creat în jurul Führerului, și anume că Hitler se născuse cu o putere specială. La fel și în cazul lui Trump: „Eu sunt singurul care pot să rezolv situația”.

Deși candidatul republicanilor la Președinția SUA s-ar putea să nu cunoască tehnicile utilizate de Hitler, instinctele de care dă dovadă sunt, în mod straniu, niște reminiscențe. Precum în 1930, votanții din SUA sunt invitați să pășească în „Țara Minunilor”, iar cei cuprinși de deznădejde s-ar putea să o facă la alegerile din 8 noiembrie.